Dimineață, cu mângâieri de copil pe obraji, când abia mă trezesc,
Ce scumpă -mi ești, cu surâs de înger pe inimă pecete
Nu mai pleca, rămâi la masa mea cât timp aici trăiesc
Aromă dulce a vieții sorbită pe îndelete

Soare frumos, așterne-ți peste pajiște blânda privire
Ca pe o cărare de vis, ca pe o invitație la iubire
Privește ce albi ghiocei răsar, sub clipirea pleoapelor tale
Ce albi porumbei se înalță în priviri, celor ce așteaptă ivirea slavei Sale.

Dimineață, cu mâini de copil, condus, spre locul pe care el îl alege
Cu dulcile rostiri pe care doar dragostea le poate înțelege
Te cânt, cu bucuria scumpului har de sus
Prin lumea cea mare, pe-o cale spre slavă, condus de Isus.

Soare drăgăstos, amână-ți urcarea spre al tău zenit
Încă o dimineață, un crâmpei de viață, stai în răsărit
Să pot luminos, să mângâi frumos creștet de copii
Și să strâng în glastră stropii de speranțe de prin păpădii

Mă cuprinde dorul după o dimineață
După un sfânt Luceafăr răsărit în viață
Sărut cu privirea iarba din grădină
Strâng în piept lumina vieții din Lumină.

✍️ Ghiță Stoian
25.02. 2025